Cabinet de Avocat Antohi Laurențiu
Perimarea și prescripția executării silite — când poate fi oprită o executare veche.
Ai un dosar de executare deschis de mult timp, sau unul nou, pe o datorie veche, redeschis după o pauză? Legea pune limite stricte cât timp poate dura o executare silită fără demersuri reale — iar când aceste limite sunt depășite, te poți apăra printr-o contestație la executare.
Trei situații pe care le verific mereu într-un dosar de executare.
Perimarea executării silite (6 luni)
Dacă, din culpa creditorului, trec 6 luni fără niciun act sau demers necesar executării silite, executarea se perimă de drept (art. 696 Cod de procedură civilă). Perimarea desființează toate actele de executare efectuate, cu excepțiile prevăzute de lege, și poate fi constatată de executor sau de instanță, la cerere.
Prescripția dreptului de a obține executarea silită (3 ani)
Termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită este de 3 ani. Primul termen curge, ca regulă, de la data la care hotărârea a rămas definitivă (art. 705 Cod de procedură civilă). Acesta nu este însă un termen unic, valabil pentru întreaga durată a executării: fiecare act de executare real (poprire, sechestru, valorificare de bunuri etc.) sau recunoaștere a datoriei de către debitor întrerupe termenul în curs, iar din acel moment începe să curgă un nou termen de 3 ani (art. 709 alin. 2 Cod de procedură civilă). Practic, atâta timp cât între oricare două acte de executare succesive — sau între data rămânerii definitive a hotărârii și primul act de executare — nu trec mai mult de 3 ani, executarea poate continua legal mult mai mult timp, chiar 5, 7 sau 10 ani de la hotărâre. Problema apare doar atunci când, la un moment dat, între două asemenea repere se scurg mai mult de 3 ani. După împlinirea termenului, titlul executoriu își pierde puterea executorie — dar numai dacă debitorul invocă expres prescripția, pentru că ea nu operează automat (art. 706).
Dosarul reluat după o pauză
Situația cea mai frecventă pe care o întâlnim: un prim dosar de executare, închis printr-o încheiere de încetare, urmat de un dosar nou, pe aceeași creanță. Pauza dintre cele două dosare poate părea scurtă — 3 luni, 6 luni — dar ce contează nu e doar acest interval luat separat, ci timpul total scurs de la ultimul act de executare real din primul dosar până la primul act de executare din dosarul nou, inclusiv perioada rămasă în primul dosar după acel ultim act și până la încheierea de încetare. O mare parte a instanțelor consideră că încheierea de încetare nu este, prin ea însăși, un act de executare — pentru că nu reprezintă niciun demers de valorificare a bunurilor debitorului sau de recuperare efectivă a creanței, ci doar închide administrativ dosarul (art. 709 alin. 1 pct. 4 Cod de procedură civilă). Dacă e așa, acel interval nu întrerupe prescripția, iar dacă totalul cumulat — din primul dosar plus pauza plus începutul celui de-al doilea — depășește 3 ani, dreptul creditorului de a obține executarea silită s-a prescris, chiar dacă pauza dintre dosare, luată singură, pare mică. Acest lucru poate fi invocat printr-o contestație la executare împotriva celui de-al doilea dosar.
Nu e doar o interpretare izolată.
Problema a ajuns în atenția judecătorilor la întâlnirea președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale curților de apel, din 23-24 septembrie 2024, organizată de Institutul Național al Magistraturii — opinia exprimată acolo a fost că încheierea (sau procesul-verbal) executorului judecătoresc de încetare a executării silite nu constituie act de executare susceptibil să întrerupă cursul prescripției.
Verificarea datelor din dosar — data ultimului act real de executare, data încheierii de încetare, data deschiderii noului dosar — poate arăta dacă termenul de prescripție a fost depășit, chiar și atunci când creditorul susține altceva.
Trimite-mi actele înainte să vorbim.
Completează formularul, alegând „Contestație la executare” la tipul de problemă. Încarcă încheierea de deschidere a dosarului de executare, somații, încheierea de încetare din dosarul anterior (dacă există) și orice alt document relevant.